Cei mai norocosi dintre noi, ne facem planuri deja cu ce-i vom bucura pe cei dragi noua. Insa exista si persoane mai incercate de soarta care nu-si permit sa ofere, dar n-au nici sansa sa primeasca. Nu pentru ca nu ar merita, ci pentru ca multe persoane traiesc intr-un mediu modest, abia isi duc traiul de pe o zi pe alta si pur si simplu nu-si permit sa ofere un cadou nici macar de ziua copiilor….
De ce ofer eu cadouri celor dragi? Nu pentru ca eu as avea prea mult… Pentru ca stiu cum e sa nu ai. Sa fie ziua ta si sa nu primesti nimic, nici macar o floare…. E dureros. Asa ca ori de cate ori mi se iveste ocazia, donez, dar o fac cu sufletul. Si nu donez neaparat atunci cand am mai multi bani, sau cand imi merge totul bine…. Donez atunci cand plange sufletul in mine, de ce? Pentru ca imi place bucuria sincera a celui ce primeste, imi place privirea “vie” a beneficiarului, de multe ori in ochii celor dragi vezi dansand lacrimi, dar lacrimi de fericire. Ei, asta ma face pe mine cu adevarat fericita. Sincer, tot ce mi-am dorit, a fost sa ofer bucurii celor din jur. Sa le zambesc, sa-i ascult, sa-i incurajez sau poate sa le dau un sfat, sa ofer iubire. Da, iubirea aceea sincera catre “fratele” nostru, e gratuita, ne trezeste la viata, devenim calzi, umani si empatizam.
Eu de aceea ofer. Voi?
Sursa foto: google.com
lagenulfeminin 