Dragostea
” Dragostea-i un sentiment,
Ce se naste permanent
Debuteaza c-o privire
Si se-ncheie c-o iubire.
Dragostea-i ca si o floare,
Nu se naste la-ntamplare
Cu iubire se hraneste
Intre doi se-mpartaseste.
Din iubire noi ne nastem,
Din iubire suferim.
Radem, plangem, ne cunoastem
Din iubire si murim. ”
Femeile sunt atat de sensibile atunci cand sunt ocrotite, iubite, apreciate, dar se transforma in cele mai aprige leoaice atunci cand sunt subestimate, ingradite sau umilite…
Ori, cum sa te porti lipsit de respect fata de femeia de langa tine, indiferent daca ti-e ruda, colega, prietena sau o simpla cunoastinta.
Nu. Femeie trebuie ridicata la rang de arta. Atunci cand naste, femeia, cu ajutorul lui Dumnezeu infaptuieste cea mai mareata si sfanta minune: da viata. Ce poate fi mai frumos decat sa dai viata unui copil, sa dai viata unei relatii, sa implinesti persoana de langa tine, sa radieze, sa vibreze si sa devina cea mai buna persoana.
Femeile muncesc atat de mult pe toate planurile, incat uneori uita, sau nu mai au timp sa fie delicate, gingase, ocrotitoare si mai ales iubitoare.
O femeie trebuie sa iubeasca de cate ori e cazul. Aici nu incape discutie…. Daca unele au norocul sa-l intalneasca din prima pe Fat Frumos, altele trebuie sa treaca prin iad pentru ca mai apoi sa se poata bucura de adevarata iubire.
O femeie trebuie sa ierte de fiecare data. In sufletul nostru nu e loc de ura, resentimente si frustari. O femeie trebuie sa iubeasca si atat. Daca nu-si mai respecta partenerul, atunci sa-si caute altul pe care e musai sa-l respecte si sa-l iubeasca.
Acesta e rolul nostru, sa ne iubim partenerii, copiii si semenii, nu neaparat in ordinea asta. ❤
Sunt mamica din 14 nov. 2012. Acea data pe care n-o voi uita niciodata. Inca din acea zi am inceput sa primesc sfaturi de la asistente, mama, mama-soacra, sora mai mare, etc. Dar cel mai bun sfat parca a venit de sus, de la Dumnezeu sub forma de instinct si nu cred ca am dat gres.
Din acea zi am inceput sa imbin clasicul cu modernul. La scurt timp dupa nastere am pus mana pe telefon pentru a anunta frumoasa veste celor dragi. Am inceput sa trimit sms-uri… As fi postat si pe facebook, dar laptop-ul il trimisesem acasa cu o seara inainte special pentru a avea cat mai mult timp pe care sa-l petrec cu baiatul meu, pe care fusesem nerabdatoare sa-l cunosc.
Majoritatea timpului mi l-am petrecut cu beble, insa din dorinta de a socializa vorbeam cu alte mamici, mai intram sa caut informatii pe net in timp ce el dormea, sau puneam fotografii cu micutul pe facebook sa le arat celor dragi.
In tot acest timp am incercat sa raman la curent cu tot ce mai e nou, dar sa imi fac si timp pentru nevoile celui mic(care sunt destul de multe)…. Pot spune ca am jucat diverse “roluri” : mama, sotie, fiica, sora, prietena, colega ai am incercat sa le imbin cu suuces.
Voi cum reusiti sa imbinati clasicul cu modernul. Carei variante ii sunteti mai fidele? 🙂
Zburam, alergam, visam, hoinaream cu orele pe aceste meleaguri atat de dragi mie. Parca fiecare frunza a fost martora la veselia noastra, la visurile inocente pe care le aveam, la supararea pe bunicii nostri, care ne puneau la infinitele treburi gospodaresti, dar mai ales la jocurile specifice varstei. Doamne, ce copilarie simpla si frumoasa am avut! Ne lipseau multe, ne doream sa plecam, sa vizitam lumea, sa lucram la birou ori sa “uitam” de micile nedreptati….
Offff Doamne, cat as mai vrea sa retraiesc acele vremuri. Mi se par indepartate si totusi aproape, pentru ca le am in suflet si probabil le voi avea toata viata. Da, ne-a fost greu, dar tot acolo mi-ar placea sa traiesc, fix asa, cu lipsuri, cu greutati dar cu suflet curat si inima plina de iubire si speranta.
Am revazut de curand aceste locuri, chiar atunci cand am putut fotografia un mic colt “de rai” cu telefonul mobil. Raiul nu e neaparat un loc, e o stare, iar acea stare am avut-o acolo, atunci, cu ea, prietena mea cea mai buna, “surioara mea” care a fost partasa la multe trairi pe care le-am avut.
Pentru o clipa am fost atat de linistita, m-am bucurat de verdele infinit si toate nuantele lui, de cerul senin si de aerul curat.
Mi-e dor de tine, copilarie! Mi-e dor de vremurile simple!
🙂
Adesea ne umplem sufletul de rautate, frustrari si ganduri negative. Cel mai grav este ca ne varsam oful pe cei din jur, cei mai apropiati noua, desi ei sunt cei mai sensibili la vorbele grele pe care le aruncam.
Cum te mai poti uita in ochii unui om dupa ce l-ai ranit, dupa ce l-ai nedreptatit sau dupa ce l-ai jignit. Eu iert intotdeauna, dar nu pot uita omul care m-a ranit, important e ca nu port ranchiuna si nu-mi otravesc sufletul cu resentimente.
Dupa ploaie ceru-i mai senin, trebuie sa suportam ploaia pentru a ne bucura de frumusetea curcubeului, un dar divin si gratuit.
Zambiti, viata-i mai frumoasa cand imparti si primesti zambete.
🙂
Bine te-am gasit, blogul meu feminin!
lagenulfeminin 