All posts by LaGenulFeminin

Raze de soare tomnatic

IMG_20151021_074621

Ma mangaie o raza de soare,

In timp ce privesc catre frunze

Ma mangaie incet si mai tare

Si fuge incet sa se culce.

Se schimba la chip si culoare,

Mai pierde caldura pe dealuri,

Se joaca cu frunze si bruma

Si n-ar mai vrea sa se culce.

Dar pleaca incet catre bolta

Si pare ursuz si cam rece

Ii dau un pipic pe o raza

Si-l rog sa nu planga, caci trece.

Mai vreau sa se joace pe chipu-mi

Sa-mi mangaie parul spre seara

N-as vrea rosiatic s-ajunga

Si nici sa nu-l fac de ocara.

E trist fiindca este aproape

De toamna cea rece si-anosta

Il rog sa ma stranga in brate

Chiar daca acum sunt “o fosta”.

Ma imbratisase cu drag si caldura

Se bucurase de-un zambet in iarna,

Acum sunt o toamna calduta,

De soare-am nevoie si-n  vara.

©lagenulfeminin.wordpress.com

De ce donez eu

A venit sezonul rece, iar gandul ne zboara usor catre sarbatorile de iarna si implicit catre cadourile pe care le vom oferi sau primi. 

Cei mai norocosi dintre noi, ne facem planuri deja cu ce-i vom bucura pe cei dragi noua. Insa exista si persoane mai incercate de soarta care nu-si permit sa ofere, dar n-au nici sansa sa primeasca. Nu pentru ca nu ar merita, ci pentru ca multe persoane traiesc intr-un mediu modest, abia isi duc traiul de pe o zi pe alta si pur si simplu nu-si permit sa ofere un cadou nici macar de ziua copiilor….

De ce ofer eu cadouri celor dragi? Nu pentru ca eu as avea prea mult… Pentru ca stiu cum e sa nu ai. Sa fie ziua ta si sa nu primesti nimic, nici macar o floare…. E dureros. Asa ca ori de cate ori mi se iveste ocazia, donez, dar o fac cu sufletul. Si nu donez neaparat atunci cand am mai multi bani, sau cand imi merge totul bine…. Donez atunci cand plange sufletul in mine, de ce? Pentru ca imi place bucuria sincera a celui ce primeste, imi place privirea “vie” a beneficiarului, de multe ori in ochii celor dragi vezi dansand lacrimi, dar lacrimi de fericire. Ei, asta ma face pe mine cu adevarat fericita. Sincer, tot ce mi-am dorit, a fost sa ofer bucurii celor din jur. Sa le zambesc, sa-i ascult, sa-i incurajez sau poate sa le dau un sfat, sa ofer iubire. Da, iubirea aceea sincera catre “fratele” nostru, e gratuita, ne trezeste la viata, devenim calzi, umani si empatizam.

Eu de aceea ofer. Voi?

Sursa foto: google.com

poza cadou

Viata

Ai incheiat contractul cu mine din propria initiativa, fara sa ma intrebi, fara sa negociem clauzele si termenii. Mi-ai dat o portie de fericire si acum platesc in rate pentru ea. Nu vreau fericire in leasing. Nu, multumesc! E prea mare dobanda in felul acesta. Si nu merita. Imi dai prea multe teste si abia apoi imi predai lectia.

Stiu ca tu dictezi ritmul, termenii si conditiile, dar te rog, daca mai vrei sa-mi oferi momente fericite, fii rezonabila: nu-mi cere plata in avans, dar nici nu-mi percepe penalitati, fii deschisa la “negociere”, nu mai fii haina! Fii o haina calduroasa in toamna rece, e mai util…

Mai stiu si ca-ti scriu fara a primi un raspuns. Nu vreau confirmare de primire, vreau sa fii mai generoasa, stiu ca-ti sta in putere.

Mai stiu si ca fiecare ne purtam crucea: unii mai lunga, altii mai scurta, am inteles si faptul ca fiecare avem de strabatut propriul  rau, iar in acel moment daca avem crucea mai lunga, ne construim propria punte cu ea.

Eu raman deschisa la negocieri, te rog, reevalueaza-ti modalitatile de a ma testa. 249509_219126011454004_100000698199202_739861_6226716_a

Ce culoare are fericirea?

Ieri am fost intrebata: ce culoare are ploaia? Mi-am dat seama ca nu am privit niciodata lucrurile asa. Ca uitam sa ne imaginam. M-am gandit cateva secunde si am raspuns: gri!

Interlocutorul meu mi-a zis ca ploaia are culoarea galbena….

Cate persoane, atatea pareri.

Mi-a placut acest mic joc de imaginatie. Dar sinceritatea, prietenia, increderea, iubirea, sarutul, imbratisarea, acestea ce culori au?

Eu, azi le vad asa:

sinceritatea=alb;

prietenia=roz;

increderea=verde;

iubirea=rosu;

sarutul=curcubeu;

imbratisarea=albastru.

Voi, in ce culori le vedeti? Intrati in jocul meu?

CiDeep purple calla lilies symbolic of passion

Bunicul

In amintirea bunicului Marin….

“Un batranel stand pe pridvor
Si povestind alene,
Ne da sfaturi de viitor
Si nu credeam in ele.


Spunand povesti si ghicitori
Ne masura talentul,
Facand si jocuri, dar si flori
Asa am strans buchetul.


Trecut-au anii peste noi
Si nu am fi crezut
Ca va pleca pe alte cai
Ca un necunoscut….


Raman povesti si amintiri
Cu-n batranel simpatic
Cu bucuria din priviri
Si-un suflet singuratic.


Si dupa rolul trecator
Se-mprastie misterul
A fost ca un invatator
Ce isi scolea elevul…


Cu parul nins si zambitor
Ne-a parasit batranul
Ramane un sfatuitor
Ce ne-a schimbat destinul……..”

P.R. I. 2010