Ce toamnă frumoasă se ascunde în noi,
este doar soare, nici urmă de ploi,
sunt doar arome și gusturi bogate,
ce soare, ce zile însemnate! ✨
Și cerul senin ne cuprinde cu forme
Distinse, creații boeme,
Este doar armonie și pace
Și omul admiră și tace, ce artă Natura se face! 🍁
Se numără razele soarelui, dar și recolta de gutui,
🍁Ne îmbie mirosul crizantemelor și frunzele copacilor,
Și gustul dulce al mustului în așteptarea vinului,
E bogăție de culori de la petalele de flori,
E liniște și nostalgie, de vara ce n-o să mai fie,
De forfota copiilor și zumzetul albinelor,
E toamnă caldă și e bine că pot să mă bucur de mine.
Știi că vei reuși să crești și să înflorești atunci când rădăcinile îți sunt sănătoase.
Ce poate fi mai înălțător decât să îți onorezi rădăcinile, să oferi iubire și binecuvântare și să rămâi cu ochii către soare? ☀️
Cadoul vieții este cel mai prețios dar, iar aventura călătoriei cel mai frumos film cu tine în rolul principal.
Tuturor ne place destinația finală, dar fiecare gară are rolul ei. Uneori o pauză de introspecție este binevenită, iar recunoștința merită practicată zilnic. 😇
Ce bucurie să fii, să poți privi la cei de dinaintea ta cu speranța de a trăi mulți ani iubindu-i pe cei din fața ta. ❤️
Frigul si-a facut deja simtita prezenta in viata noastra si macar in sezonul rece sa simtim caldura celor dragi… Traim vremuri tot mai “reci”, in care fiecare isi vede doar propriul interes, suntem inconjurati doar de cei care au nevoie de noi si care au un castig din experienta aceasta. Nici familia nu mai e ce a fost, nici prieteniile. Care prietenii, ar zice unii? Exista doar contracte, relatii de colegialitate si interese meschine. Avem mii de prieteni pe retelele de socializare, dar intr-o luna de zile cati iti transmit un mesaj in care sa te intrebe sincer “ce mai faci”? …. Daca nu ti-ai facut publica data nasterii, din 500 de prieteni pe care îi ai in lista, cati isi vor aminti cu adevarat cand e ziua ta, in lipsa unei notificari? Va spun eu, fix 5!!! (nu intra in calcul familia).
Avem atatea mijloace de comunicare, dar transmitem tot mai putin, avem atatea lucruri, dar nu avem neaparat si bucuria sperata… Avem un dezechilibru vizibil si material si emotional, parca nu ne mai bucura nimic, nu mai avem speranta in privire, nu mai avem visuri în care sa credem si pentru care sa luptam.
Tu cand ai fost fericit cu adevarat ultima data, cand ai oferit o floare în mod dezinteresat? Ati transmis cuiva un cadou prin posta unei persoane pe care nu ati întalnit-o niciodata? Poate fi vorba si de o felicitare…..
Ati scris o scrisoare de multumire unui profesor care v-a îndreptat pasii catre ceva care va placea cu adevarat? Daca raspunsul este nu, sunteti niste oameni tristi, daca da, sunteti niste altruisti! 🙂
Va invit la un moment de instrospectie si de sinceritate, fiti buni, bucurati-va sufletul, pretuiti-va parintii, bunicii, profesorii si pe toti cei care v-au întins o mana cand erati cazuti!
Da, mai exista oameni buni, dar pentru a-i întalni, trebuie mai întâi sa poti oferi! 😉
Va multumesc tuturor celor care ati rezonat cu noi în trecut si va rog daca “simtiti la fel, ganditi la fel” sa împartasiti tristetile si bucuriile voastre cu noi, iar daca aveti ceva de donat pentru campania umanitara aflata în curs de desfasurare, sa fiti prezenti fizic si moral la evenimentul organizat de noi. Multumesc!
Ma asteptai cu nerabdare, aveai emotii cum este si firesc,
Dar mai intai de toate mi-ai dat o imbratisare,
Iar mai apoi in soapta mi-ai dat si-o sarutare,
Iar pentru toate, mama, pe veci eu te iubesc!
foto: creatie artistica-Andrei Luta, in memoriam Mihai Eminescu
M-ai mangaiat in iarna, pe parul cel rebel,
Mi-ai dat o imbratisare, m-ai invatat sa sper,
Ma priveai cu caldura, dar si emotii-n glas,
M-ai tinut strans de mana, aveam decat “un ceas”.
M-ai incalzit c’-un zambet, poate era firesc,
Eu m-am topit la pieptul ce inca-l incalzesc,
Am invatat in randuri ca merita sa sper,
M-ai tinut strans in suflet, am invatat s’-ofer,
Iar pentru toate astea eu inca mai invat,
Ca uneori in viata mai trebuie “rasfat”.
Eu nu am timp de basme, dar mai ades visez,
Ca uneori pe geruri eu tre’ sa imbratisez.
Ma bucur
Ma bucur de Soare, de iarna si ger,
Ma bucur de toate, mai pot sa ofer,
Ma bucur de Luna, de Marte, de cer,
Ma bucur de mine, nimic nu mai cer!
Ma bucur de ceata, de dealuri, de viata
Ma bucur de-un zambet ce-ti vine pe fata
Ma bucur incet cand ma tii strans de mana,
Ma bucur de-o carte citita-ntr-o luna…
Ma bucur ca sunt tot copil la a mea mama
Ma bucur de fi-meu, cand rade in taina.
Ma bucur de-o sora cand suna pe seara
Ma bucur de toate si nu vreau sa piara.
Ma bucur de viata, privesc tot in fata!
Privesc muntii dezgoliti de frunze si de iarba,
Pomul saracit de fructe uneste dealul cu cerul
Norii si ceata imi fac noaptea oarba
Ascult ploaia marunta si-astept curcubeul.
Ziua se-ngana cu noaptea spre cer,
Eu nu ma mai plang, azi doar ofer
Ma bucur de aburi, mi-e sete si cer
O clipa de pace, iubire, mister!
Se aprinde lumina pe dealuri si creste,
Caci luna e dusa, departe-n poveste,
E bezna in tren, zapada pe munte
Iar stelele-s dupa nori, stau ascunse.
Dupa ultima notificare pe care ti-am trimis-o fara confirmare de primire, se pare ca ti-ai revizuit putin clauzele acelea neadecvate si inumane.
Viata ni se da fara sa o cerem si ni se ia fara sa fim intrebati. Nu stiu daca ni se traseaza un destin predefinit, sau daca toate intamplarile sunt doar rezultatul propriilor noastre alegeri.
Stiu, ca de foarte multe ori, tu, “viata” m-ai pus la grele incercari fara sa fiu pregatita, fara sa-mi fi stiut lectia, dar asa esti tu, nemiloasa, intai ne dai examenul si abia apoi ne predai lectia, de parca uneori am si invata ceva din asta.
Se zice ca daca ne este dat sa trecem printr-o suferinta cel de sus stie ca putem sa rezistam. Iar ceea ce nu ne omoara, ne intareste.
Offf, viata, oare cate mai vrei sa-mi arati ca pot indura, oare cate mai crezi ca pot invata. Ai vazut ca atunci cand sunt jos, dau tot ce am mai bun din mine pentru a ma ridica, cred ca asta-ti place la mine, atunci cand sunt in situatii limita, ma autodepasesc, ma transform in cea mai buna forma a mea. Intentionat faci asta, esti tare categorica si doar tu vrei sa dai tonul. Macar sa poti sa-mi transformi suferinta in bucurie si lacrimile-n zambet.
Valurile tale m-au izbit cu putere si au erodat in sufletul meu ca intr-o stanca…
Intr-o zi, va rasari soarele si pe strada mea!
Intr-o zi, toata durerea din suflet va disparea, iti promit, viata mea…
Din lacrimi si din frica
am devenit furnica
din griji si din durere
am invatat in viata
ca nu-i cale de mijloc
eu voi privi in fata,
din frig si din raceala
am devenit o vara, o raza de lumina
in noptile senine, dar pline de durere
eu voi jongla cu viata,
voi invata speranta
si nu-mi voi da ca “mita”
un suflet, pe-o ispita!
eu voi lupta cu vantul,
cu gerul si cu gandul, eu voi lupta cu mine
ca sa pot fi ca tine.
eu voi lupta cu vocea
ce-mi va sopti-n timpane,
eu voi lupta cu mine,
trezeste-te, caci doarme…
si ultima speranta
din toamna si romanta,
dar tu esti primavara,
nascuta catre vara si moarta intr-o iarna
trezeste-te si spera,
caci azi mai toti dispera,
trezeste-te si-ofera
caci viata e o sfera, o sfera de lumina, de soare si-i senina!
imbratiseaza-ti viata si
nu-ti pierde speranta!
esti vie si voioasa, tu fiinta dragastoasa!
esti vie, deci iubeste!
lagenulfeminin 